Stau in autobuz, cu biletul, cu tigarile si "un" cola.
Chiar din autogara nu o sa fac poze. Doar va povestesc. Acum este unul din momentele in care, fara editari si fara menajamente, va arat ce se afla in capul unuia ca mine.
Cum o sa fie cand ajung? Nu o sa dorm si o sa stau la povesti cu mama; mama, of ce bine e sa fi la mama. Mai sunt 480 de Km si 8 ore pana cand ajung si cu fizicul acolo.
Ce bine este sa zambesti. Am pornit si imi e asa de greu sa scriu.
Fac o pauza sa imi las mintea sa cuprinda lumea...
Am vorbit acasa. Sunt asteptat. Asa ca zambesc la telefon si ma gandesc la o cafea buna intr-o companie si mai placuta.
Este ora 20, se mai urca alti calatori si inchei propozitia pana la alte intamplari.
Si uite ca nu inchei fara sa fi facut o poza:
Ce-or face lemnele-apelativ folosit des in cercurile de prieteni- ce pun ei la cale si cel mai important ce fete si exclamari o sa foloseasca cand ajung in fata lor. "Daca nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte".
Am ajuns dimineata la 03.40 pe un pic de frig (ce amuzant dar chiar imi tremura reumatismul). A venit si mama si urmeaza o parte a acestei calatorii pe care o pastrez pentru mine si o transform in 2 propozitii: Teama ca nu o sa ma simt bine, avand in vedere ca nu am mai trecut pe aici demult, a disparut repede. Cu o tacere in suflet am admirat viata ce a continuat sa curga si am observat indelung schimbarile personale ale fiecaruia dintre noi.
Un mic intermezzo, pentru ca in momentul asta iau o pauza de la griji. Sunt acasa langa persoane care nu ma intreaba daca mai am treaba, daca am trimis nu stiu ce e-mail:
Cu un junghi emotional am strans bagajul, am pus mancarea in traista si am inceput sa parasesc locul care mi-a dat nastere si care m-a invatat cum stau lucrurile cu adevarat. Acest loc si personajele principale ale acestui teatru tragi-comic mi-au dat putere sa avansez in viata si acum nu ma lasa sa cad.
Si iata ca am facut si Calatoria Initiatica III. Aici se opreste trilogia-cele mai bune filme au de obicei 3 parti.
In urma ca multi ani, adolescenta fiind, am auzit de la mama: NUMAI MAMA SA NU FII!! ... si cita dreptate avea...
ReplyDeleteSuflet de copil "hoinar", "fiu ratacitor" spuse in sens pozitiv si hilar ma sustin pentru perioadele in care departarea uneori este un obstacol.
Sincer mi-a fost dor de acea cafea bauta impreuna dimineata la o mica "birfa" asa cum intotdeauna plecarea este un bolovan pe suflet. Toate insa in viata sint ca un riu, trebuie sa-si urmeze cursul, iar directia o stabileste destinul.
Unde insa e cel mai bine in lume, decit ACASA, cuvint magic al carui sens il intelegi de abia cind esti la departare!
Ce frumos ai scris... si cat de mult ma regasesc in ce ai scris :) Mirosul de acasa, cafeaua de sambata dimineata cu ai tai, vechea ta camera care sigur mai are in ea postere pe pereti sau alte dovezi evidente si palpabile a existentei adolescentei tale(fara acestea adolescenta pare doar un vis dintr-o alta viata). Maine ajung si eu pe acolo si abia astept :) as face drumul pe jos doar ca sa savurez acele doua zile rupte parca din alta lume :)
ReplyDelete