Gandul meu

Asa de ora 00:51 (ceasul de la Windows nu functioneaza).
Ora reala nu exista. Pentru cateva ore poate fi oricat vrea fiecare.
Cate zile au trecut oare? A trecut ceva timp.
Va spun de acum ca poze nu am de aratat,-sa vedem daca citesti mai departe- adica va arat pozele din mintea mea.
Am facut o pauza in care am incercat sa vad lumea cu simturile corporale si nu cu simturile automate ale unui aparat.
In aceste zile mi-am dat seama ca nu m-am mai miscat de mult asa ca am inceput weekend-ul. Am vazut fericire si mult zambet in suflet trist si bosumflat. Am mai surprins si caldura, ba chiar si prietenie sufleteasca. Ea m-a furat din lume si mi-a aratat si alte insusiri ale lucrurilor actuale care te inconjoara.
Am mai observat si stele care nu se vedeau de nori. Chiar si acei nori aveau simturi si ne-au cam aratat ca lucrurile pot fi mai grele si mai intunecate decat o perdea in fata luminilor. Si atunci saptamana a pornit ca un vals timpuriu dar un pic mai incet pentru cei nepregatiti. O suflare de vant peste umeri inveliti, inveliti in rasete, caldura spirtoasa si incaltati cu prietenie, iti arata si fata cealalta a tuturor ce se afla imprejur, ca si caldura. Se prea poate sa lucreze impreuna.
Acum revin si pregatim cateva zile abrupte dupa care ne minunam la ce va fi.

-Si uite asa a mai trecut un an.-

Pe curand si la revedere.

He he!

Poza de 24

Si iata ca aceasta mica depresiune nu se opreste sa ma uimeasca cu aceste culori pe care niciun designer nu poate sa le recreeze.
In timp ce unii pamanteni se miluiau la caldura eu faceam poze de pe balcon pregatindu-ma pentru mica furtuna colorata:

Hai acasa, hai cu mine...

Sa incep? Hai ca ma apuc sa imi imaginez cum o sa fie ACASA.

Stau in autobuz, cu biletul, cu tigarile si  "un" cola.
Chiar din autogara nu o sa fac poze. Doar va povestesc. Acum este unul din momentele in care, fara editari si fara menajamente, va arat ce se afla in capul unuia ca mine.
Cum o sa fie cand ajung? Nu o sa dorm si o sa stau la povesti cu mama; mama, of ce bine e sa fi la mama. Mai sunt 480 de Km si 8 ore pana cand ajung si cu fizicul acolo.
Ce bine este sa zambesti. Am pornit si imi e asa de greu sa scriu.
Fac o pauza sa imi las mintea sa cuprinda lumea...
Am vorbit acasa. Sunt asteptat. Asa ca zambesc la telefon si ma gandesc la o cafea buna intr-o companie si mai placuta.
Este ora 20, se mai urca alti calatori si inchei propozitia pana la alte intamplari.
Si uite ca nu inchei fara sa fi facut o poza:

Ce-or face lemnele-apelativ folosit des in cercurile de prieteni- ce pun ei la cale si cel mai important ce fete si exclamari o sa foloseasca cand ajung in fata lor. "Daca nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte".

Am ajuns dimineata la 03.40 pe un pic de frig (ce amuzant dar chiar imi tremura reumatismul). A venit si mama si urmeaza o parte a acestei calatorii pe care o pastrez pentru mine si o transform in 2 propozitii: Teama ca nu o sa ma simt bine, avand in vedere ca nu am mai trecut pe aici demult, a disparut repede. Cu o tacere in suflet am admirat viata ce a continuat sa curga si am observat indelung schimbarile personale ale fiecaruia dintre noi.

Un mic intermezzo, pentru ca in momentul asta iau o pauza de la griji. Sunt acasa langa persoane care nu ma intreaba daca mai am treaba, daca am trimis nu stiu ce e-mail:

Cu un junghi emotional am strans bagajul, am pus mancarea in traista si am inceput sa parasesc locul care mi-a dat nastere si care m-a invatat cum stau lucrurile cu adevarat. Acest loc si personajele principale ale acestui teatru tragi-comic mi-au dat putere sa avansez in viata si acum nu ma lasa sa cad.


Si iata ca am facut si Calatoria Initiatica III. Aici se opreste trilogia-cele mai bune filme au de obicei 3 parti.

Weekend de festival si flow

Acum ca ai dat scroll dupa 2 postari, am incercat sa particip la acest proiect si am reusit sa captez prin obiectiv un loc din alta lume.
Incerc sa folosesc un alt tip stilistic de a scrie. Asa ca citeste si lasa-te uimit.

Cum sa incep? Drumul cu trenul pana la Saratel, o carte de citit si nerabdarea pe care o purtam gandindu-ma ca nu imi luasem nici macar o bluza. Odata ajuns intr-o gara mica, fara lumina dar care imi spunea ca o sa fie 2 zile de neuitat, au venit sa ma ia pe sus si sa mergem si mai sus la Festivalul din Herina. - Trebuie sa ma opresc si sa admir curajul acestor tineri bistriteni si avantul cu care incep sa promoveze diverse evenimente. Unul dintre ele se numeste LOVE HERina. O scena in aer liber, intr-o rapa de munte, presarata cu DJ,platane si Suie care din cauza ploii s-au retras.-
M-am dat foarte cocos in momentul in care am vazut ce priveliste se afla in acest loc nestiut. Nu am apucat sa fac decat o poza(si aceea nu a iesit bine) ca a si inceput urgia. Asa ca am lasat norii sa isi faca de cap si sa isi verse lacrimile pana la pielea subsemnatarului de blog. Dupa multa muzica si pahare de bere in ploaie am urcat inapoi panta de 200 de metri si am mers sa ne odihnim si sa ma gandesc ce tara frumoasa avem si de faptul ca este promovata la un nivel prea obscur. Urmeaza sa mai zic I love HerINA, cateva poze si o noua postare cu concursul de downhill:

www.loveher.ro

Weekend de festival si flow ride

Buna dimineata Bistrita!

Sambata dimineata, putin obositi, am baut cafeaua, am facut planul, am mancat (exact in aceasta dezordine) si am iesit pe usa catre partea a 2-a weekendului.
Dupa convorbiri autoritare am ajuns la baza Dealului Jelnei,Padurea Codrisor, unde am intrat in mijlocul desfasurarii concursului Flow Ride (reclama nu fac,nu primesc nimic): muzica, biciclete ce costa 3000 de Euro, copii, seniori, fete, arbitri, liste de participanti, dube si chiar si un tractor cu remorca. Asa vanzoleala incat in primele 10 minute am obosit si ma intrebam cat mai dureaza?
Incepand sa ma dezmeticesc, ma trezesc intr-o duba cu 4 "raideri"(prietenii stiu de ce) si 4 biciclete. Imi schimb obiectivul, setez si astept sa ajungem la start in varf de deal:

Am continuat sa cobor pe langa traseu si am dat de oamenii organizatori de la care am aflat o alta lume, o alta dimensiune unde placerea nu facea bani dar misca oameni. Cu regionalisme si expresii noi am facut pe micul fotograf si am incercat ceva nou in fotografie: lumina care nu ma intelege, umbre inerte, si poza in miscare:

S-a incheiat prima zi de concurs, am chefuit in Vama Veche si se stinge lumina si ma trezesc in miros de munte la cea de a 3-a zi de weekend in care am planificat,am urcat pe deal,am stat la start,am stat de vorba,am intrebat,am raspuns si am inceput sa coboram dealul pe traseu. Aici am inteles ce sport incredibil si ce oameni umpluti cu adrenalina si o pasiune:

A sosit clipa sa ma intorc la civilizatie, la zile de luni, la trezit in graba dar si la intalnirea cu familia, cu prietenii de o viata, cu obiceiuri mai mult sau mai putin uitate, cu sudul insorit, cu ACASA.

Sau altfel zis am terminat Calatoria Initiatica II



http://bistritadh.wordpress.com/flow-ride-2/
http://bistritadh.files.wordpress.com/2012/05/afis_flow_ride-1-2.jpg

Weekend de festival

Daca citesti asta mai da scroll in sus 2 postari in afara de asta.
Pana atunci, spoiler alert: (N.B. cand am compus acest text nu stiam ca urmeaza sa ma ploua, asa ca de la prima locatie, cam putin)

Poza de 24

Noaptea. Pe langa faptul ca este un sfetnic bun (ca si timpul de altfel) este si un prieten pentru expunere lunga. Exista in Cluj o Mecca a indragostitilor, un bar in aer liber pentru o bere, o "Cetatuie" pentru prieteni de abia regasiti. In acelasi loc lumina orasului se vede ca o perspectiva.
Stelele de pe vastul cer se vad mai clar si poti gasi un moment de liniste vizuala in care te pierzi si uiti sa mai ajungi acasa (asa se explica ora la care scriu).
Inchei abrupt si va prezint Poza de 24:

Poza de 24

Cate lucruri se pot intampla in 24 de ore ale ceasului? Fiind vara si cald intamplarile se misca si mai incet asa ca se gaseste timp sa reglez aparatura sa pot surprinde ceva iconic, ceva care sa zica "din 100 de poze am reusit sa surprind pe aceea cu care sa ma mandresc ca nu am iesit din casa degeaba".
Incerc zilnic sa imi folosesc aparatul la nivelul maxim si asa mi-am dat seama ca la fiecare 24 de ore am ceva cu care sa arat ca cele 100 de poze nu au fost facute degeaba:

Iuteeeeee

Acum ceva vreme am inceput un proiect gastronomic: mirodenia iute. Nu o intelegeam pe mama cum are asa rabdare cu plantele si ce poate sa ii placa la aceste vietuitoare fara voce!? Acum am inteles (pe jumate): placere masochista pe papile. Asa ca fara mare tam-tam astept sa fac o ciorba neaosa (a se citi neaoshhhha) si sa imi duc inima in prelungiri.

Calatoria initiatica I

Dragii mei: se intampla oricui sa se gandeasca cum sa faca sa isi umple timpul cu altceva decat munca, spalat de haine, examene, relatii, electorat, vot, drumuri proaste, administratii, alcool, tutun, mall, caldura, logistica.
Eu m-am gandit si am ajuns la eterna si fascinanta concluzie tipica: viata e scurta. Desi e plina de evenimente de orice natura, trebuie sa gasesti loc sa o mai umpli cu ceva, altceva. Ca de exemplu fotografia la pas.
Cu un Nikon D5000, Obiectiv 18-55 respectiv 55-200 AF-S, Blit SB700, setari manuale, am descoperit lumea cu care ma invecinez.
Clujul e minunat si mereu iti ofera posibilitatea si increderea sa iesi din apartamentul de la ultimul etaj. De aceea incep Calatoria initiatica I (intre timp ma duc sa ma odihnesc):